lăúză (lăúze), s. f. – Femeie care tocmai a născut. – Var. lăhuză, l(e)huză, cu der. ngr. λεχούσα, din gr. λεχώ, -ους „lăuză” (Roesler 571; Tiktin; DAR), cf. tc. löǵușa, bg. lehusa, mr. lihoană ‹ ngr. λεχῶνα (după Conev 59, rom. ar proveni din bg.). – Der. lăuzie, s. f. (naștere, stare postnatală), din ngr. λεχουσία; lăuzi, vb. (a se scula după naștere). Vezi definitia »

PODOFILÍNĂ s. f. substanță rășinoasă din rizomul unei plante, purgativ. (< fr. podophyline) Vezi definitia »

HISTIDÍNĂ s.f. (Biol.) Aminoacid bazic natural, indispensabil creșterii mamiferelor. [< fr. histidine]. Vezi definitia »

PROLÉPSĂ, prolepse, s. f. Figură de stil sau de retorică prin care se preîntâmpină obiecțiile posibile ale adversarului. – Din fr. prolepse. Vezi definitia »

DINAMOGENÉZĂ s. f. 1. producere de energie. 2. proces de producere a senzațiilor, sentimentelor sau ideilor care sporesc tonusul vital. (< fr. dynamogenèse) Vezi definitia »