Definita cuvantului precipițium
precipițiúm, precipițíi, s.m. (înv.) 1. abis, prăpastie. 2. cădere de la înălțime. 3. (fig.) nenorocire mare, pericol mare. 4. (reg.; în forma: prețipiș) munte. 5. (adjectivat; sub forma: prețipiș) prăpăstios, abrupt.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu precipițium
ARRUBIUM, așezare geto-dacă cu nume celtic (sec. 2-1 î. Hr.), apoi castru roman, cetate bizantină și turcească pe malul drept al Dunării. Azi Măcin, jud. Tulcea. Vezi definitia »
COLLIGÁTUM s.n. Scriere legată împreună cu altele în același volum. ♦ Volum care reunește mai multe lucrări diferite; colegat. [< lat. colligatum < colligare – a lega la un loc]. Vezi definitia »
OAREȘCÚM adv. v. oarecum, oareșicum (prin analogie cu oareșcare, oareșce, oareșcine) Vezi definitia »
CONDOMÍNIUM s.n. v. condominiu. Vezi definitia »
ÓSTIUM s.n. v. ostie2 [în DN]. Vezi definitia »