REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren. Vezi definitia »

PREEXISTÁ vb. intr. a exista de mai înainte. (< fr. préexister) Vezi definitia »

PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre¹- + nota. Vezi definitia »

POLÉNTA s.f. Mămăligă din mălai sau din făină de castane, obișnuită în Italia. [< it. polenta]. Vezi definitia »

DOCUMENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare, (într-)o afirmație etc. pe documente. [< fr. documenter, it. documentare]. Vezi definitia »