EXTRACTÓR, -OÁRE I. adj. care (servește pentru a) extrage anumite substanțe sau corpuri. II. s. n. 1. aparat pentru extragerea sau recuperarea unei substanțe solubile dintr-un corp. ◊ aparat care servește la extragerea mierii din faguri. ◊ instrument pentru extragerea corpurilor străine din organism. 2. dispozitiv al închizătorului unei arme care extrage din țeavă cartușul tras. 3. mașină genistică pentru extragerea din pământ a piloților și palplanșelor. (< fr. extracteur, lat. extractorius) Vezi definitia »

BICOLÓR, -Ă adj. cu două culori. (< fr. bicolore) Vezi definitia »

IZVÓR, izvoare, s. n. 1. Apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului; fântână. 2. Loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor (1), o apă curgătoare; începutul unui râu; obârșie. 3. Sursă de lumină sau de căldură. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursă. 5. Document, text original (istoric, științific). – Din sl. izvorŭ. Vezi definitia »

LEGUMICULTÓR, -OÁRE s. m. f. cultivator de legume. (< legumi- + cultor) Vezi definitia »

AGRIMENSÓR, agrimensori, s. m. Specialist în agrimensură. – Din it. agrimensore, lat. agri mensor. Vezi definitia »