neghínă (neghíne), s. f. – Plantă (Agrostemma githago). – Megl. migl’ină. Origine suspectă. E greu de separat acest cuvînt de neg și negară, dar der. e greu de explicat; probabil cu suf. -ină, cf. pescuină, ciorchină, știrbină, stupină, vizuină etc. Nu e mai ușoară nici explicația prin intermediul lat. *nigrῑna (Koerting 6540; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 282) sau *nigellῑna (Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 71; Pușcariu 1163; Pascu, Beiträge, 22; REW 5917; cf. Graur, BL, V, 107). – Der. neghiniță, s. f. (chimion, obiect foarte mic); neghinos, adj. (invadat de neghină). Din rom. provine rut. nehyn (Candrea, Elemente, 406). Vezi definitia »

PLÓMBĂ, plombe, s. f. 1. Lucrare executată de dentist pentru a astupa o carie dentară; (concr.) material special alcătuit din amalgam, porțelan etc., folosit pentru această lucrare. 2. Imobil construit în golul dintre alte două clădiri. – Din germ. Plombe. Vezi definitia »

MANTÍSĂ s.f. (Mat.) Partea zecimală totdeauna pozitivă a unui logaritm. [< fr. mantisse, cf. lat. mantissa – adaos]. Vezi definitia »

ANTISTRÓFĂ, antistrofe, s. f. A două stanță a unei poezii lirice, cântată de cor în teatrul antic grec. – Fr. antistrophe. Vezi definitia »

COAGULOGRÁMĂ s. f. test care permite diagnosticarea unei coagulopatii. (< fr. coagulogramme) Vezi definitia »