a avea limbrici / mâncărici expr. a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul Vezi definitia »

ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute. – Cf. bg. străgaci „răzuitor”. Vezi definitia »

cónci (cónciuri), s. n. – 1. Coc de păr. – 2. Basma. – 3. Moț de păr, smoc. Mag. konti (Cihac, II, 492; DAR; Gáldi, Dict., 120), din it. concio, cf. sb. konča rut. konča, kanča, pe care Miklosich, Wander., 16 îl presupune der. din rom. Tot din rom. provine bg. konč (Capidan, Raporturile, 227), pe care Bernard 28, îl derivă în mod greșit direct din mag., recunoscînd că așa se numește pieptănătura tipică femeilor românce din Vidin. Vezi definitia »

învărnicí, învărnicésc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a se face văr cu cineva în prima luni după Duminica Tomii. Vezi definitia »

RADICI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) rădăcină”. [Var. radic-. / < fr., it. radici-, cf. lat. radix, radicis]. Vezi definitia »