Definita cuvantului premuitură
premuitúră, premuitúri, s.f. (înv.) bandă, panglică, șnur frumos lucrat, cu care se ornamentează unele veșminte pe margine.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu premuitură
ANERITROPOIÉZĂ s. f. neputință a măduvei oaselor de a produce eritrocite. (< fr. anerythropoïèse) Vezi definitia »
AZOTÚRĂ s.f. Nitrură. [< fr. azoture]. Vezi definitia »
ALÉNĂ2 s.f. (Chim.) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă. [< fr. allène]. Vezi definitia »
METAPLÁSMĂ s.f. Schimbare fonologică sau morfologică a unui element lingvistic; (spec.) trecere a substantivelor de la o declinare la alta sau a verbelor de la o conjugare la alta, datorită schimbărilor fonetice sau analogiilor. [< fr. métaplasme, cf. lat. metaplasmus, gr. metaplasmos]. Vezi definitia »
ATEBRÍNĂ s.f. Medicament întrebuințat în combaterea malariei. [< fr. atébrine]. Vezi definitia »