Definita cuvantului masculin
MASCULÍN, -Ă adj. 1. De mascul; bărbătesc. ◊ Gen masculin = formă pe care o ia un cuvânt (substantiv, pronume etc.) pentru a denumi o ființă sau un lucru considerat de sex bărbătesc sau care este în legătură cu un astfel de nume. 2. (Despre rime) Care rimează pe ultima silabă accentuată. [Cf. fr. masculin, lat. masculinus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu masculin
scrin (-nuri), s. m. Comodă, mobilă cu rafturi. – Mr. scriná. Sl. skrina, skrinija, prin intermediul bg., rus. skrin (Miklosich, Fremdw., 126; Tiktin; Densusianu, Rom., XXXIII, 285), cf. alb. skrinë (Meyer 385), mag. szekrény; este dubletul lui sicriu (var. înv. secriu, sàcriu), s. n. (înv., cutie, ladă; coșciug), din mag. (Cihac, II, 575; Gáldi, Dict., 97). Der. directă din lat. scrinium (Diez, Gramm., I, 281; Cihac, I, 281; Koerting 8525) mu este posibilă. – Der. scrinier(iu), s. m. (înv., arhivar). Vezi definitia »
CHARDIN [șardẽ], Jean Baptiste Siméon (1699-1779), pictor francez. Naturi moarte, portrete („Autoportret cu ochelari”), scene de interior („Toaleta de dimineață”). Colorist fin al nuanțelor. Vezi definitia »
PROTEROGÍN, -Ă adj. care prezintă proteroginie; protogin. (< fr. protérogyne) Vezi definitia »
GIRONDÍN, girondini, s. m. Membru al unei grupări politice din Franța în timpul Revoluției de la 1789-1794, care, preluând puterea, s-a situat pe poziții moderate, împotriva exceselor revoluției. – Din fr. Girondin. Vezi definitia »
MARTÍN, martini, s. m. (Ornit.; de obicei urmat de determinări care indică specia) Nume dat mai multor specii de pescăruși și de pescari. – Din fr. martin. Vezi definitia »