călăbúr, călăbúri, s.n. (reg.) coș de nuiele pentru fum; budureț. Vezi definitia »

NUR, nuri, s. m. (Pop. și fam.) Calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; p. ext. aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace. – Din tc. nur. Vezi definitia »

strămúr, strămúri, s.m. (înv.) 1. băț lung și ascuțit cu un ac în vârf cu care se îndeamnă vitele la mers; strămurare. 2. imbold. Vezi definitia »

bárbur, bárburi, s.m. (reg.) 1. partea de jos a tăișului securii, a cuțitului. 2. cep sau cui la obada roții. 3. parte lărgită in triunghi la cămășile țărănești Vezi definitia »

ZUR interj. ♦ (substantivat, s.n.) Zornăit. Ofițerul se îndreptă spre masa cocoanelor târșâind picioarele ca să-și asculte zurul delicat al pintenilor. Vezi definitia »