ALBIGÉNZI s. m. pl. Adepți ai unei secte rigoriste și antiecleziastice, cu centrul în orașul Albi din sudul Franței, reprimată sângeros de papalitate (sec. XII și începutul sec. XIII) – Din lat. [civitas] Albigensium, germ. Albigenser. Cf. fr. albigeois. Vezi definitia »

ÎNVERZÍ, înverzesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora în verde; a păta, a murdări cu verde. 2. Intranz. și refl. A deveni, a se face verde. ♦ Intranz. (Despre arbori; la pers. 3) A înfrunzi; (despre natură sau locuri din natură) a se acoperi cu verdeață. ♦ Fig. (Despre oameni) A deveni foarte palid de frică, de furie sau de mânie. – În + verde. Vezi definitia »

tâlcozí, tâlcozésc, vb. IV (reg.) a se înțelege. Vezi definitia »

UMEZÍ, umezesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦ Refl. (Despre atmosferă, aer, mediu) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi; p. ext. a luci, a străluci (din cauza lacrimilor). ◊ Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. – Din umed. Vezi definitia »

CUÁZI- v. cvasi-. Vezi definitia »