Calitatea de a fi funcțional. Vezi definitia »

dureá (-dor, durére), vb. – A chinui, a face rău. – Mr. dor, durută, dureare, megl. doari, istr. dǫre. Lat. dǒlĕre (Cihac, I, 78; Pușcariu 543; Candrea-Dens., 525; REW 2721), cf. it. dolere (mil. dori), prov., sp. doler, v. fr. doloir, port. doer. Cuvînt general folosit (ALR, I, 139). Der. durere, s.f. (chin, suferință), cf. Șeineanu, Semasiol., 186; duroare, s.f. (înv., durere; înv., reumatism), din lat. dǒlōrem (Pușcariu 562; REW 2724), cuvînt care supraviețuiește în mr.; dureros, adj. (care provoacă durere), de la durere cu suf. -os (după Pușcariu 553 și REW 2725, din lat. dǒlorosus al cărui rezultat normal, dururos, a dispărut, dar apare în sec. XVII și în mr.); îndurera, vb. (a întrista, a mîhni, a produce durere). Vezi definitia »

TRANSPĂREÁ, transpár, vb. II. Intranz. (Rar) A se zări, a se întrezări, a se ghici. – Trans- + părea (după fr. transparaître). Vezi definitia »

CANAPÉA s. f. felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam etc. (< fr. canapé) Vezi definitia »

neiúrea s.f. (reg.; în expr.) a fi în neiurea = a aiura, a delira. Vezi definitia »