EMANATÓR s. n. aparat care produce volatilizarea unor substanțe. (< fr. émanateur) Vezi definitia »

ROSTITÓR, -OÁRE, rostitori, -oare, adj. (Rar) 1. (Și substantivat) Care rostește, spune ceva. 2. Rostit, exprimat, spus. – Rosti + suf. -tor. Vezi definitia »

MĂRȘĂLUITÓR, mărșăluitori, s. m. Atlet specializat în proba sportivă de marș. [Pr.: -lu-i-] – Mărșălui + suf. -tor. Vezi definitia »

PLANÓR s. n. 1. aparat de zbor fără motor. 2. parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice. (< fr. planeur) Vezi definitia »

MACHETATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care concepe și execută macheta unei lucrări, desenul unei mărci poștale; machetist. [Et. incertă]. Vezi definitia »