órdă, órde, s.f. (reg., înv.) hoardă. Vezi definitia »

FRÍZĂ² s. f. rasă de oi de culoare albă cu coada scurtă. (< germ. Friser) Vezi definitia »

NITROGLICERÍNĂ s.f. Exploziv foarte puternic obținut prin acțiunea acidului azotic asupra glicerinei și folosit la fabricarea dinamitei. [< fr. nitroglycérine]. Vezi definitia »

ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. Desen deformat care dă o imagine corectă numai dacă e privit dintr-un anumit punct ori într-o oglindă sau lentilă specială. – Fr. anamorphose. Vezi definitia »

fă interj. – Formulă generică de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, făi. Origine incertă. După Pușcariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR și Scriban, ar fi abreviere de la fată, prin analogie cu mă. Pare mai probabilă der. de la fie, dialectal fiiă, cf. forma înv. fă-sa „fie-sa” citată de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai puțin probabilă. Cuvînt cunoscut în Munt., Mold. și Bucov. (ALR, I, 199); în Mold. mai ales fa. Curent la țară, se consideră vulgarism în limba literară. Vezi definitia »