MILITĂRÓI, milităroi, s. m. Augmentativ depreciativ al lui militar; persoană cu purtări de militar. – Militar + suf. -oi. Vezi definitia »

ÎNVOÍ, învoiesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A ajunge la o înțelegere, a cădea de acord, a se înțelege cu cineva. ♦ Refl. (Pop.) A se angaja, a se tocmi. 2. Refl. A se declara de acord cu ceva, a consimți la ceva. 3. Refl. recipr. (Pop.) A trăi în bună înțelegere cu cineva, a se înțelege, a se împăca. 4. Tranz. A acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a îngădui. ♦ A permite cuiva să lipsească (pentru scurt timp) de la serviciu, de la școală, de la cazarmă etc. – În + voie. Vezi definitia »

OLOͳ, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi². Vezi definitia »

scalói¹, scalói, s.m. și scaloáie, s.n. (reg.) 1. fir de ceapă răsădită care nu a făcut bulb. 2. căpățână de usturoi nedezvoltată, fără căței, formată dintr-o bucată. 3. varză cu căpățâna nedezvoltată. 4. grăunte. Vezi definitia »

soi² s.n. (reg.) lingură mare pentru urdă. Vezi definitia »