CHÍCOT, chicote, s. n. Râs cu izbucniri (înfundate). – Din bg., scr. kikot. Vezi definitia »

ot s. n., pl. óturi. – A douăzeci și cincea literă a alfabetului chirilic. (din sl. ot) Vezi definitia »

TIMARIÓT, timarioți, s. m. (Înv.) Militar turc împroprietărit, dator să se întoarcă sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pr.: -ri-ot] – Din fr. timariot. Vezi definitia »

BLANCHOT [blãșó], Maurice (1907-2003), scriitor francez. Opera sa critică stabilește raporturile dintre activitatea creatoare și experiența absenței și a vidului („Spațiul literar”). Vezi definitia »

HUGHENÓT, -Ă s. m. f. nume dat odinioară în Franța protestanților. (< fr. hguguenot) Vezi definitia »