stelí, stelésc, vb. IV 1. (înv.) a luci. 2. (reg.; despre stele) a răsări. Vezi definitia »

migălí (migălésc, migălít), vb. – A-și da silința, a se concentra asupra, a face ceva încet și cu grijă. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 93), cf. cîrcăli, mocoși, sucăli etc. Legătura cu sl. migati „a închide ochii” (Cihac, II, 195), cu mic (Tiktin) sau cu miji (Scriban) este improbabilă. Var. Mold. migăi, Olt. migoroși, Munt. pigăli, piguli, ultima și cu sensul de „a ciuguli”, cf. ciuguli. Der. migală, s. f. (meticulozitate, amănunt, chițibuș), postverbal; migăleală (var. piguleală, folosită numai de Caragiale), s. f. (amănunțime, fleac; lucru îngrijit); migălos, adj. (meticulos, minuțios); migăială, s. f. (meticulozitate); migălitură, s. f. (meticulozitate); migoroșeală, s. f. (Olt., minuțiozitate). Vezi definitia »

PROLI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „referitor la copii”, „copil”, „progenitură”. [< fr., it. proli-, cf. lat. proles]. Vezi definitia »

jinăcălí, jinăcălésc, vb. IV (reg.) a muia rufele în apă. Vezi definitia »

JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe; a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec. Vezi definitia »