olofír (-re), s. n. – Purpură. Mgr. ỏλόβηρον, direct sau prin intermediul sl. oloviru (Tiktin; cf. Vasmer, II, 264). Vezi definitia »

sotír, sotíri, s.m. (înv.) mântuitor. Vezi definitia »

CENTUMVÍR s. m. (în Roma antică) membru al unui colegiu de judecători, o sută de magistrați, care judeca afacerile civile. ◊ magistrat dintr-un municipiu, dintr-o colonie. (< lat., fr. centumvir) Vezi definitia »

HIDRARGÍR s. n. mercur. (< fr. hydrargyre) Vezi definitia »

HECATONCHÍR s.m. (Mit.) Gigant despre care se spune că ar fi avut cincizeci de capete și o sută de mâini. [< fr. hécatonchires, cf. gr. hekatoncheir < hekaton – o sută, cheir – mână]. Vezi definitia »