PANTOMÍMĂ s.f. Arta de a reprezenta idei și sentimente prin gesturi sau prin mimica feței; reprezentație de teatru în care actorii exprimă diversele acțiuni dramatice prin gesturi și prin mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. [Var. pantomină s.f. / cf. fr. pantomime, germ. Pantomime]. Vezi definitia »

pala-búhă s.f. (reg.) 1. bufniță. 2. (deprec.) femeie nepieptănată. Vezi definitia »

DIÚRNĂ, diurne, s. f. 1. Indemnizație plătită cuiva pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în altă localitate în interes de serviciu. 2. Sumă zilnică plătită unui ziler. [Pr.: di-ur-] – Din lat. diurna. Vezi definitia »

variólă (-ri-o-) s. f., g.-d. art. variólei; pl. varióle Vezi definitia »

cúrcă (cúrci), s. f. – 1. Femela curcanului. – 2. (Trans.) Veșmînt larg. – 3. Femeie proastă. – 4. Laș, om bleg. Sl. (bg., pol.) kurka, din sl. kurŭ „cocoș” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 324; Meyer, Neugr. St., II, 36; Cihac, II, 87; Berneker 651; Conev 54); cf. alb. tšurkë (Meyer 450), ngr. ϰοῦρϰας (după DAR, provine din rom.), mag. kurka (din rom., după Edelspacher 17). – Der. curcan, s. m. (pasăre domestică mare, cu coada lată desfășurată în evantai; prost, neghiob; dorobanț, numit astfel în războiul din 1877 cu turcii datorită penei de curcan de la chipiu; Arg., vardist); curcănar, s. m. (ogradă de curcani); curcănar, s. m. (păzitor de curcani; dorobanț de la 1877); curcănesc, adj. (de dorobanț); curcănie, s. f. (furtișag), cuvînt rar, cf. găinărie; curcănărie, s. f. (Arg., poliție). – Cf. curnic. Vezi definitia »