ECHIPOLÉNȚĂ s. f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. – Din fr. équipollence. Vezi definitia »

ELEGÁNȚĂ s.f. Distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. [Cf. fr. élégance, lat. elegantia]. Vezi definitia »

lipeală, lipeli s. f. 1. încercare a cuiva de a se apropia sufletește de cineva, încercare de a seduce pe cineva; apropiere între două persoane. 2. înțelegere între două persoane încheiată printr-un mijlocitor. Vezi definitia »

ARĂTÚRĂ, arături, s. f. 1. Acțiunea de a ara; arat. 2. Pământ arat; ogor, țarină. – Lat. aratura. Vezi definitia »

CLONCĂITÚRĂ, cloncăitúri, s. f. Cloncăneală. (cloncăi + suf. -tură) Vezi definitia »