ORFEÓN s.n. (Liv.) Societate corală; școală de canto. [Pron. -fe-on. / < fr. orphéon]. Vezi definitia »

DIAPAZÓN, diapazoane, s. n. 1. Mic instrument acustic format dintr-o bară de oțel în formă de U, care vibrează la lovire, emițând de obicei nota muzicală „la” și servind la acordarea instrumentelor muzicale sau la indicarea tonului pentru un ansamblu coral. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) la același diapazon cu cineva = a se afla în aceeași dispoziție, în aceeași stare sufletească cu cineva; a fi (sau a se pune) de acord cu cineva. 2. (Adesea fig.) Totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omenească sau un instrument muzical, de la sunetul cel mai jos până la cel mai înalt; întindere, registru. [Pr.: di-a-] – Din fr. diapason. Vezi definitia »

GLÁSBETON s. n. geam solid din tuburi de sticlă închegate cu beton. (< germ. Glasbeton) Vezi definitia »

PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. Vezi definitia »

MASCÓN s. n. formație structurală a scoarței Lunii, având o densitate mai mare decât cea a formațiilor înconjurătoare. (< engl. mascon) Vezi definitia »