PLÁSTIC², -Ă I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-și păstra deformațiile produse de forțele exterioare după încetarea acțiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masă ~ă (sau material) ~ = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse. 2. referitor la pictură sau sculptură. ♦ arte ĕ = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multă putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o formă. ♦ chirurgie ~ă = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului. II. s. f. tehnica executării obiectelor de artă prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos) Vezi definitia »

CVASIONÍRIC, -Ă adj. În stare aproape onirică. [Pron. -si-o-. / cf. it. cuasi onirico]. Vezi definitia »

CATABÓLIC, -Ă adj. referitor la catabolism. (< fr. catabolique) Vezi definitia »

-TÉHNIC²(Ă) elem. tehn(o)-. Vezi definitia »

ANTITABÁGIC, -Ă adj., s. n. (remediu) împotriva fumatului. (< anti- + tabagic) Vezi definitia »