ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -e, adj. Care e de origine minerală; care nu aparține clasei mari de compuși ai carbonului. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale elementelor și compușilor lor, în afară de compușii organici. – Fr. anorganique. Vezi definitia »

HIPÚRIC adj.m. Acid hipuric = acid organic existent în urina omului și a unor erbivore. [< fr. hippurique, cf. gr. hippos – cal, ouron – urină]. Vezi definitia »

CRETÁCIC s.n. Ultima perioadă a mezozoicului, care se caracterizează prin depuneri masive de calcar. // adj. Care aparține acestei perioade. [După fr. crétacé]. Vezi definitia »

ORCÍC, orcicuri, s. n. Fiecare dintre cele două bucăți de lemn prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., de capetele cărora se agață ștreangurile hamului. – Din ucr. orčyk. Cf. pol. orczyk. Vezi definitia »

HEMÁTIC, hematice, adj.n. (În sintagma) Organ hematic = organ care produce globule roșii. – Din fr. hématique. Vezi definitia »