BLÁNĂ, blăni, s. f. I. 1. Părul sau lâna care acoperă pielea unor animale. ♦ Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 2. Haină îmblănită; haină confecționată din blană (I 1). II. (Pop.) Scândură groasă. [Pl. și: (I) blănuri] – Din bg. blana. Vezi definitia »

ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (Bot.) Dedițel. 2. Compus: anemonă-de-mare = actinie. – Fr. anémone (lat. lit. anemona). Vezi definitia »

CHEMOREZISTÉNȚĂ s.f. Rezistență a germenilor microbieni sau a altor organisme parazitare la antibiotice, la substanțe chimioterapice ori paraziticide. [Var. chimiorezistență s.f. / < germ. Chemoresistenz]. Vezi definitia »

CIOÁRĂ, ciori, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări din familia corbului, cu penajul negru sau cenușiu, cu cioc conic și puternic (Corvus). ◊ Cioară pucioasă = dumbrăveancă (Coracias garrulus). ◊ Expr. Cât (sau ca) cioara în par= foarte puțin, sporadic. (Fam.) Cum (sau ce) ciorile? = (exprimă nemulțumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) dracul? 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș. – Cf. alb. sorrë. Vezi definitia »

TURLUPINÁDĂ s. f. glumă nereușită, de prost gust. (< fr. turlupinade) Vezi definitia »