STOMATOLALÍE s.f. Defect datorită căruia bolnavul nu poate pronunța vocale nazale. [Gen. -iei. / < fr. stomatolalie, cf. gr. stoma – gură, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »

HIPEREMÍE s. f. congestie. (< fr. hyperémie) Vezi definitia »

LIMNOLOGÍE s.f. 1. Ramură a hidrologiei care studiază fenomenele fizice și biologice ce au loc în lacuri. 2. Parte a hidrobiologiei care se ocupă cu studiul apelor interioare. [Gen. -iei. / < fr. limnologie, cf. gr. limne – lac, logos – studiu]. Vezi definitia »

TELEGAMATERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a razelor gama, emise la distanță de regiunea de tratat. (< fr. télégamathérapie) Vezi definitia »

STROBOSCOPÍE s. f. (Fiz.) Metodă de observare a corpurilor aflate în mișcare periodică. – Din fr. stroboscopie. Vezi definitia »