OLECRÁN s.n. (Anat.) Apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. [< fr. olécrâne, cf. gr. olene – cot, kranion – cap]. Vezi definitia »

SIMULTÁN, -Ă I. adj. (și adv.) în același timp; concomitent. II. s. n. demonstrație a unui șahist care joacă în același timp cu mai mulți adversari. (< germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus) Vezi definitia »

LANARKIÁN s. n. (Min.) Subdiviziune a straturilor din carbonifer compuse, în principal, din fosile vegetale și prezente îndeosebi în sudul Scoției. [MW] Vezi definitia »

sărpán s.n. (reg.) giulgiu (care se pune pe fața mortului). Vezi definitia »

INDICÁN s. n. Substanță organică ce se găsește în indigo (3). – Din fr. indican. Vezi definitia »