RÍTMICĂ s.f. Parte a metricii care se ocupă cu regulile folosirii ritmului în poezie sau, rar, în proză; ritm. ♦ Disciplină care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a valorilor notelor unei compoziții muzicale. ♦ Folosirea ritmului; totalitatea ritmurilor. [Gen. -cii. / < fr. rythmique]. Vezi definitia »

-CHINÉZĂ v. chino¹-. Vezi definitia »

jeguiáță s.f. (reg.) jeg, murdărie. Vezi definitia »

ȚÁGĂRĂ, țagăre, s. f. (Reg.) Arătător, limbă de ceas. – Cf. germ. (Uhr)zeiger. Vezi definitia »

zgấrță, zgấrțe, s.f. (reg.) babă sfrijită. Vezi definitia »