Definita cuvantului pricăli
pricălí, pers. 3 sg. pricăléște, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre vreme) a se face frumos, a se încălzi. 2. (despre porci) a se întinde la soare.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pricăli
mîrlí (-lésc, mârlít), vb. refl. – A se împreuna, a se împerechea (numai despre oi și capre). – Mr. mîrlire, megl. mărles, mărliri. Bg. mărlja (Conev 57; Candrea; Capidan, Dacor., V, 473), cf. slov. mrlit (Bogrea, Dacor., IV, 832). Ideea de la un lat. *mellῑre, în loc de *agnellῑre (Lambrior 107; Philippide, Principii, 147) este imposibilă, ca și cea de la un sl. mrŭkati (Miklosich, Slaw. Elem., 30). – Der. mîrlaci, s. m. (berbec de sămînță), din bg. mărlač (Conev 57); mîrlan, s. m. (dobitoc, grosolan, necioplit) pe care Giuglea, LL, I, 166, îl pune în legătură în mod echivoc cu lat. mās și sp. maroń, cf. bg. mîrlenie „copulație” (după Scriban, de la mîr, cu sensul de „persoană care bodogănește”); mîrlit, s. n. (copulație a oii sau a caprei); mîrliță, s. f. (oaie aptă de împerechere). Vezi definitia »
STICLÍ, sticlesc, vb. IV. Intranz. A luci (ca sticla), a sclipi, a scânteia. ♦ (Despre ochi, privire) A străluci, a scapără (de bucurie, de plăcere). ◊ Expr. A-i sticli cuiva ochii (pe undeva) = a fi, a se găsi, a trăi (undeva). ♦ Tranz. A aținti, a pironi, a fixa ochii. [Var.: (înv. și reg.) steclí vb. IV] – Din sticlă. Vezi definitia »
ZVÂRLÍ vb. IV. [ind. prez. 1 sg. și zvấrlu] Vezi definitia »
ferfelí (-lésc, -ít), vb.1. A murdări. – 2. A sfîșia, a zdrențui. – Var. (numai sensul 2) ferfeniți. Creație expresivă (cf. Iordan, BF, II, 190). Mai puțin probabilă este der. de la terfeli (Lacea, Dacor., IV, 783), care aparține aceleași rădăcini expresive; cf. și morfoli.Der. ferfen (var. ferfăn, farfen), s. m. (plantă, Tagetes erecta); ferfeniță (var. ferfeliță), s. f. (zdreanță; plantă, Tagetes erecta), cuvînt evident expresiv, pentru care s-au căutat zadarnic etimoane străine (ceh. frfén „muc”, după Cihac, II, 108; rut. ferfélicja „zăpadă deasă”, după Tiktin și Scriban; de la terfeli, după DAR; din mag. farfene, pentru Bogrea, Dacor., IV, 814); ferfenițos, adj. (zdrențuros). – Cf. fîl. Vezi definitia »
CÚLI s. m. muncitor indian sau chinez care lucrează cu ziua sau trage ricșa. (< fr., engl. coolee) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z