Definita cuvantului pricepător
pricepătór, pricepătoáre, adj. (înv.) 1. (despre oameni) care are pricepere, care pricepe și pătrunde cu mintea; priceput. 2. (despre oameni) care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu, care își cunoaște bine meseria; competent, iscusit, îndemânatic, abil.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pricepător
VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț1. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor. Vezi definitia »
ARIMÓR s. m. cel care se ocupă cu arimarea; stivuitor. (< fr. arrimeur) Vezi definitia »
ZUMZĂITÓR, -OÁRE, zumzăitori, -oare, adj. Care zumzăie. [Pr.: -ză-i-] – Zumzăi + suf. -tor. Vezi definitia »
INCITATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care incită; instigator. [< fr. incitateur]. Vezi definitia »
DETUNĂTÓR, -OÁRE, detunător, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. S. n. Partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului. – Detuna + suf. -ător. Vezi definitia »