HÁOS, haosuri, s. n. 1. Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) spațiu nemărginit, cufundat în beznă și umplut de „neguri”, în care s-ar fi găsit, într-un amestec confuz, elementele și materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordială a materiei. ♦ Personificare a acestui spațiu nemărginit sub forma unei divinități. 2. Stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare^{Vezi nota}. [Var.: (înv.) cáos s. n.] – Din fr., lat. chaos. Vezi definitia »

VULTUÓS, -OÁSĂ adj. (Despre față) Congestionat. [Pron. -tu-os. / < fr. vultueux, cf. lat. vultus – față]. Vezi definitia »

SILENȚIÓS, -OÁSĂ adj. Care nu produce zgomot. [Pron. -ți-os. / < it. silenzioso, fr. silencieux]. Vezi definitia »

BILIÓS, -OÁSĂ, bilioși, -oase, adj. (Rar) Care suferă de un exces de secreție biliară; care are la bază o secreție biliară excesivă. ◊ Temperament bilios = temperament irascibil. [Pr.: -li-os] – Din fr. bilieux, lat. biliosus. Vezi definitia »

MIGĂLÓS, -OÁSĂ, migăloși, -oase, adj. 1. Care lucrează cu migală. 2. Care cere migală, făcut cu migală. – Migală + suf. -os. Vezi definitia »