IMUNOGENÉTIC, -Ă, imunogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geneticii care studiază complexitatea proceselor de imunitate (1). 2. Adj. Care ține de imunogenetică (1). – Din fr. immunogénétique, engl. immunogenetic(s). Vezi definitia »

ibóvnic (ibóvnici), s. m. – Iubit, amant. – Var. libovnic, (înv.) iubovnic, ibomnic. Sl. ljubovnikŭ (Candrea 151; DAR; Conev 58), cf. bg. libovnik. – Var. ibovnică, s. f. (iubită, amantă). Cf. iubi. Vezi definitia »

APLÁZIC, -Ă, aplazici, -ce, adj. (Med.; despre țesuturi, organe) Care prezintă aplazie. – Din fr. aplasique. Vezi definitia »

SINCRÓNIC, -Ă, sincronici, -ce, adj. 1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care există sau se petrec în același timp; simultan, concomitent, sincron. 2. Care se referă la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute în același timp. ◊ Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în același timp. ♦ (Fiz.; despre evoluția fenomenelor periodice) Care prezintă sincronism, care se produce în mod sincron. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face în mod istoric; independent de evoluția istorică; static. – Din fr. synchronique. Vezi definitia »

ÓSTIC, -Ă, ostici, -ce, adj. (Rar) De răsărit, estic. – Ost + suf. -ic. Vezi definitia »