NEOLÍTIC, -Ă, neolitici, -ce, adj. 1. S. n. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei; epoca pietrei lustruite. 2. Adj. Care aparține neoliticului (1), care se referă la neolitic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolithique. Vezi definitia »

SCIALÍTIC s.n. Dispozitiv de iluminare care nu produce umbră, folosit în chirurgie. [Pron. sci-a-. / < fr. scialytique, cf. gr. skia – umbră]. Vezi definitia »

FRAZEOLÓGIC, -Ă adj. referitor la fazeologie. (< fr. phraséologique) Vezi definitia »

CIUPÍC s. m. v. cipic. Vezi definitia »

BRIC s.n. Corabie cu două catarge, echipată cu pânze pătrate și uneori cu motor. ◊ Bric-goeletă = bric al cărui arbore trinchet poartă vele pătrate, iar celălalt arbore vele aurice. [Pl. -curi. / < fr. brick, cf. engl. brig]. Vezi definitia »