TRANSPOZÍȚIE s. f. 1. transpunere. 2. (mat.) permutare în care toate elementele, în afară de două (care se schimbă unul cu celălalt), rămân neschimbate. 3. (chim.) schimbare a poziției unor atomi sau radicali dintr-o moleculă organică pentru a forma un izomer. 4. (muz.) transcriere sau executare a unei compoziții în altă tonalitate decât cea inițială. 5. (biol.) mișcare a unei gene dintr-un set cromozomial sau dintr-un cromozom în altul. 6. problemă enigmistică, în schimbarea poziției părților componente ale unei șarade din a căror însumare inversă trebuie să rezulte un cuvânt nou. (< fr. transposition) Vezi definitia »

CONCHILIOLOGÍE s.f. Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul scoicilor. [Pron. -li-o-. / < fr. conchyliologie, cf. gr. konkhylion – cochilie, logos – studiu]. Vezi definitia »

AGENȚÍE s.f. Birou care reprezintă interesele unei instituții, încheind anumite acte în numele ei. V. filială, sucursală. ◊ Agenție telegrafică (sau de presă) = instituție care primește și transmite presei știri și informații; agenție de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc. [Gen. -iei, var. aghenție s.f. / < it. agenzia, cf. germ. Agentie]. Vezi definitia »

HIPOMETRÍE s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumiți indici măsurabili. (< fr. hippométrie) Vezi definitia »

APOGALAXÍE s.f. (op. perigalaxie) Poziție corespunzătoare celei mai mari distanțe de galaxia noastră. [Gen. -iei. / < fr. apogalaxie]. Vezi definitia »