VERTÉBRĂ, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care formează împreună coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se află măduva spinării. – din fr. vertèbre, lat. vertebra. Vezi definitia »

BRONHIOLÍTĂ s.f. Inflamație a bronhiolelor. [Var. bronșiolită s.f. / < fr. bronchiolite]. Vezi definitia »

GRADÍNĂ s. f. daltă din oțel folosită în sculptură și pentru cioplirea elementelor de construcție decorative. (< it. gradina) Vezi definitia »

GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură. Vezi definitia »

BÓRTĂ, borte, s. f. (Reg.) Gaură. ♦ Scorbură. ♦ Groapă. ♦ Vizuină. – Ucr. bort. Vezi definitia »