Definita cuvantului memorie
MEMÓRIE s.f. 1. Proprietate a creierului omenesc de a reține, recunoaște și reproduce ceea ce și-a însușit în trecut; facultate intelectuală datorită căreia se rețin datele și cunoștințele căpătate. 2. Amintire. 3. Amintire păstrată de posteritate pentru oamenii iluștri. 4. Parte componentă a unui ansamblu electronic de calcul în care se pot memora informațiile necesare calculului; memorator. [Gen. -iei. / < lat. memoria, cf. it. memoria, fr. mémoire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu memorie
OBSECRÁȚIE s. f. figură retorică prin care oratorul invocă zeii sau oamenii. (< fr. obsécration, lat. obsecratio) Vezi definitia »
DILOGÍE s. f. 1. sens dublu, echivoc. 2. operă dramatică cu două acțiuni distincte. (< fr. dilogie) Vezi definitia »
DERENCEFALÍE s. f. monstruozitate constând în dezvoltarea rudimentară a craniului, fără partea posterioară a occipitalului. (< fr. dérencéphalie) Vezi definitia »
GENETLIOLOGÍE s. f. arta de a cunoaște destinul după poziția aștrilor la nașterea cuiva. (< fr. généthliologie) Vezi definitia »
AMBARCÁȚIE, ambarcații, s. f. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, cu vele sau cu motor. ♦ Marfă încărcată pe un astfel de vas. – Fr. embarcation. Vezi definitia »