ȘERPUÍT, -Ă, șerpuiți, -te, adj. Care face cotituri, care șerpuiește; șerpuitor, cotit. – V. șerpui. Vezi definitia »

crâmpoțít, crâmpoțítă, crâmpoțíți, crâmpoțíte, adj. (reg.) 1. rupt, tăiat (în bucățele inegale); îmbucătățit, bucățelit; sfărtecat, sfâșiat. 2. pișcat, mușcat. Vezi definitia »

șoncăít², -ă, adj. (reg.) 1. șchiop. 2. (despre picioare) schilodit. 3. (în forma: șolcăit) pocit, caraghios. 4. (despre obiecte; în forma: șolcăit) deformat, stricat, uzat. 5. (în forma: șolcăit) deplasat din locul sau din poziția normală. Vezi definitia »

pârcít s.n. (reg.) 1. pârcire. 2. perioada de împerechere a oilor și a caprelor. 3. miros caracteristic al țapilor în perioada împerecherii. Vezi definitia »

HOPLÍT, hopliți, s. m. Soldat echipat cu armament greu, la vechii greci. – Din fr. hoplite. Vezi definitia »