PRIÍ, pers. 3 priește, vb. IV. Intranz. unipers. (Construit cu dativul) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere. – Din sl. prijati. Vezi definitia »

CABIRII, divinități benefice, de origine probabil feniciană, adorate în Asia Mică, Grecia etc. Considerate protectoare ale navigației și subalterne lui Hefaistos. Vezi definitia »

VÂJIÍ vb. IV. v. vâjâi. Vezi definitia »

haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

relatii internationale Vezi definitia »