ÎNTIPĂRÍ, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; fig. a se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică. – În + tipări. Vezi definitia »

,abisuri, s.n. Prăpastie, adâncime. Vezi definitia »

întirí (întirésc, întirít), vb. – 1. A da la o parte, a arunca. – 2. A izgoni, a urmări. – 3. A înțărca mieii, iezii etc. – Var. înteri. Sl. tĕrjati „a despărți” (Cihac, II, 149; Tiktin; DAR), cf. bg. tirjam, sb. tjerati, slov. tirati. Vezi definitia »

pițmacărí, pițmacărésc, vb. IV (reg.) a înșela. Vezi definitia »

TETRACORALIÉRI s.m.pl. Ordin de celenterate fosile, la care formele adulte prezintă simetrie bilaterală și patru septe principale; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -li-eri. / cf. fr. tétracoralliaires]. Vezi definitia »