NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti. Vezi definitia »

acordati predicatele verbale din textul de mai jos cu subiectele eu (a citi) legenda lacrimioarei si ( a afla)ca aceasta floare (a aparea) din lacrimile unui print care ( a plange) prima data cand sora lui ( a muri) Vezi definitia »

piștí, piștésc, vb. IV 1. (înv. și reg.; despre lichide) a curge încet, a se scurge; a se prelinge din ...; a izvorî, a țîșni, a ieși la suprafață. 2. (despre recipiente, terenuri, găuri etc.) a lăsa să picure, să curgă încet sau să țâșnească un lichid. 3. (refl.; reg.; despre copii) a se scăpa pe el (ea); (despre păsări) a murdări cu găinaț, a se găinăța. 4. (reg.) a se mișca, a se urni (dintr-un loc). Vezi definitia »

UNÍTI adj. (muz.; indicație în partidele pentru instrumente cu coarde din orchestră și în muzica corală) uniți; întreaga partidă cântă aceeași linie melodică. (< it. uniti) Vezi definitia »

holotí, holotésc, vb. IV (reg.) a flecări. Vezi definitia »