DEPÓZIT, depozite, s. n. 1. Loc, clădire în care se păstrează materiale de construcție, mărfuri etc., magazie. ♦ Formație militară care aprovizionează unitățile armatei cu materiale, muniții etc. 2. Ceea ce se depune spre păstrare; (în special) bani sau hârtii de valoare depuse în păstrare la o instituție bancară. ◊ Loc. adv. În depozit = în păstrare. ♦ Depozit legal = fond de cărți constituit prin predarea obligatorie de către tipografii și edituri a unui număr de exemplare din fiecare volum tipărit marilor biblioteci publice din țară. 3. Strat format prin sedimentarea substanțelor solide dizolvate sau aflate în suspensie într-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri după fr. dépôt). Vezi definitia »

pochít, -ă, adj. (reg.) lovit, bătut (în cap). Vezi definitia »

ÎNCREMENÍT, -Ă, încremeniți, -te, adj. 1. Care a rămas în nemișcare. 2. Înmărmurit, înlemnit; consternat. – V. încremeni. Vezi definitia »

PÂRLĂLUÍT adj. v. pârlălui. [DAR] Vezi definitia »

ABSORBÍT, -Ă adj. 1. Supt, încorporat; înghițit. 2. (Fig.) Preocupat; captivat. [< absorbi]. Vezi definitia »