CÓMIC, -Ă, comici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparține comediei¹, de comedie, relativ la comedie. ♦ Care provoacă râsul; hazliu, ridicol. 2. S. m. Actor care interpretează roluri de comedie¹. 3. S. n. Categorie estetică în a cărei sferă intră actele, situațiile sau personajele din viață sau din artă care provoacă râsul; ceea ce constituie temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, notă ridicolă pe care o reprezintă ceva sau cineva. – Din fr. comique, lat. comicus. Vezi definitia »

MAGNÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la magnet(ism), care poate fi magnetizat. ♦ câmp ~ = spațiul din jurul unui magnet, în care se exercită forța acestuia. 2. (fig.) care magnetizează (2). (< fr. magnétique, germ. magnetisch) Vezi definitia »

ODISÉIC, -Ă adj. cu caracter de odisee. (< germ. odysseisch) Vezi definitia »

ELECTRODIAGNÓSTIC s.n. Diagnostic bazat pe excitabilitatea organismului la curenți electrici. [Pron. -di-ag-. / < fr. électrodiagnostic]. Vezi definitia »

DILEMÁTIC, -Ă adj. de natura unei dileme; care prezintă o dilemă. (< fr. dilemmatique) Vezi definitia »