CONTRAPOZÍȚIE s. f. (log.) deducerea unei judecăți noi prin înlocuirea termenilor cu contrariile lor. (< fr. contraposition) Vezi definitia »

INTERCOMUNICÁȚIE s. f. Comunicație între două sau mai multe puncte; conexiune. ♦ Conversație între doi sau mai mulți interlocutori. – Din fr. intercommunication. Vezi definitia »

STEREOMETRÍE s. f. Ramură a geometriei care se ocupă cu măsurarea volumului corpurilor solide. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréométrie. Vezi definitia »

TAHIMETRÍE s.f. Metodă de măsurare indirectă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; stadimetrie; taheometrie. [Gen. -iei. / < fr. tachymétrie, cf. gr. tachys – rapid, metron – măsură]. Vezi definitia »

AEROGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu descrierea aerului – Fr. aérographie (< gr.). Vezi definitia »