EUHALÍN, -Ă adj. (despre organisme) care trăiește numai în apele sărate. (< fr. euhaline) Vezi definitia »

ÓRDIN s. n. 1. dispoziție obligatorie, dată de o autoritate sau persoană oficială; poruncă; comandă. 2. comunitate catolică de călugări care se supuneau anumitor reguli de organizare și de activitate; cin, tagmă. ◊ comunitate de cavaleri călugări din evul mediu. ◊ societate, asociație în care cineva era primit în semn de onoare. 3. decorație superioară medaliei. 4. dispoziție de plată (a unei sume). 5. (biol.) grup între clasă și familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al rădăcinii unei ecuații algebrice) = număr natural care arată de câte ori apare o rădăcină (soluție) într-o ecuație algebrică. 7. sistem de arhitectură ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ŭl = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai bună calitate, excelent. (< lat. ordo, -inis, fr. ordre) Vezi definitia »

CIN², cinuri, s. n. (Înv. și reg.) Luntre mică (pescărească). – Din scr. čun. Vezi definitia »

MEZOHALÍN, -Ă adj. (despre organisme) care trăiește în ape salmastre cu concentrație moderată. (< germ. mesohalin) Vezi definitia »

PALIN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „din nou”, „iarăși”, „revenind”. [Var. palim-. / < fr. palin-, cf. gr. palin]. Vezi definitia »