RICÍNĂ, ricine, s. f. 1. Toxină vegetală care se găsește în semințele de ricin și care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui. 2. (Pop.) Ulei de ricin. – Ricin + suf. -ă. Vezi definitia »

auramínă s. f. Materie colorantă galbenă, folosită la vopsirea hârtiei, a bumbacului etc. (< fr. auramine, germ. Auramin) Vezi definitia »

ALÉNĂ, alene, s. f. Aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. – Din fr. haleine. Vezi definitia »

MONOZAHARÍDĂ, monozaharide, s. f. Substanță din clasa hidraților de carbon, care poate fi obținută prin hidroliza zaharurilor și care nu se poate desface în zaharide mai simple. – Din fr. monosaccharide. Vezi definitia »

șutilícă¹, șutilíci, s.m. (reg. și fam.) copil lingușitor. Vezi definitia »