SUFÍTĂ s. f. partea superioară a scenei, amenajată pentru manevrarea dispozitivelor de iluminat, de aerisit etc.; (p. ext.) foaie de pânză din același material cu cortina, închisă la partea de sus a arlechinului. (< it. soffitta, fr. soffite) Vezi definitia »

sticnitúră, sticnitúri, s.f. (reg.) icneală, icnire, icnet; geamăt, suspin. Vezi definitia »

PERIARTÉRĂ s.f. Suprafață care înconjură arterele. [Pron. -ri-ar-. / < peri- + arteră]. Vezi definitia »

ÁSCĂ, asce, s. f. Celulă producătoare și purtătoare de spori interni, specifică unor ciuperci. – Din fr. asque. Vezi definitia »

VETRIȘOÁRĂ, vetrișoare, s. f. Diminutiv al lui vatră; vetriță. – Vatră + suf. -ișoară. Vezi definitia »