HIPNOTÍSM s.n. 1. Totalitatea fenomenelor legate de hipnoză. 2. Disciplină care studiază provocarea artificială a somnului. [Pl. -me, -muri. / < fr. hypnotisme]. Vezi definitia »

ATICÍSM s.n. Caractere stilistice specifice scrierilor atenienilor antici; finețe de gust, măsură, eleganță, puritate de stil și de limbă. [< fr. atticisme, it. atticismo, lat. atticismus]. Vezi definitia »

TEHNOLOGÍSM s. n. orientare sociologică contemporană care acuză societatea „industrială” sau cea „de consum” de alterarea personalității umane, a cunoașterii și a creației de valori în domeniul umanistic, al artei etc., datorită excesului tehnologic. (< fr. technologisme) Vezi definitia »

HORMÍSM s. n. concepție psihologică care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în comportamentul oamenilor. (< engl. hormisme) Vezi definitia »

BICAMERALÍSM s. n. doctrină care susține bicamerismul. (< fr. bicaméralisme) Vezi definitia »