Definita cuvantului brățară
brățáră (brățắri), s. f. – Podoabă purtată la încheietura mîinii sau pe braț. – 2. Cerc, inel. – 3. La cămășile țărănești, manșeta brodată în culori. – Var. brățea, brațoletă. Lat. brāchiāle (Pușcariu 218; REW 1254; Candrea-Dens., 180; DAR); cf. it. bracciale, braccialetto (› brațoletă, probabil prin intermediul ngr.), sp. brazal, port. braçal. Din rom. provine rut. brycari „mînecă de cămașă” (Candrea, Elemente, 402).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brățară
FOTOCELÚLĂ, fotocelule, s. f. Celulă fotoelectrică. – Din fr. photocellule. Vezi definitia »
PERISALPINGÍTĂ s. f. inflamație a țesuturilor din jurul salpingelui. (< fr. périsalpingiite) Vezi definitia »
bancnótă (ban-cno- / banc-no-) s. f., g.-d. art. bancnótei; pl. bancnóte Vezi definitia »
SÁRDĂ adj. Limba sardă (și s.f.) = limbă romanică în Sardinia. [Cf. it. sardo, fr. sarde]. Vezi definitia »
MELANÓZĂ s.f. 1. Acumulare patologică a pigmenților în diferite țesuturi. 2. (Bot.) Nume al unor boli, cauzate de ciuperci, care atacă vița de vie. [Pl. -ze. / < fr. mélanose, cf. gr. melas – negru]. Vezi definitia »