Definita cuvantului brav
brav (brávă), adv. – Viteaz, îndrăzneț. Fr. brave. – Der. brava, vb., din fr. braver; bravură, s. f., din fr. bravoure, it. bravura; bravo, interj. (foarte bine!, ura!) din it. bravo, în parte prin intermediul fr. bravo, cf. ngr. μπράβο, tc., bg. bravo.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brav
PLANCONCÁV, -Ă adj. cu o față plană și alta concavă. (< fr. plan-concave) Vezi definitia »
morângláv, -ă, adj. (reg., despre porumb) cu drugi mari și cu 8-10 rânduri de boabe. Vezi definitia »
hârláv, -ă, adj. (reg., înv.) ticălos, stricat; murdar. Vezi definitia »
BRAV, -Ă adj. viteaz, curajos, îndrăzneț. (< fr. brave) Vezi definitia »
năráv (nărávuri), s. n. – 1. Obicei, uz. – 2. Obicei prost, viciu. Sl. nravŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 456; Cihac, II, 212), cf. bg. nărav, sb. narav și Vasmer, II, 230. – Der. nărăvaș, adj. (învățat prost, vicios); năravnic, adj. (înv., vicios, desfrînat); nărăvi, vb. (a învăța cu nărav, a se vicia); înărăvi, vb. (a se vicia); nărăveală, s. f. (viciere); nărăvos, adj. (învățat, prost; capricios). – Din rom. provine mag. nerávás (Edelspacher 20). Vezi definitia »