vlăstăríș s.n. (pop.) pădure tânără, desiș, tufăriș. Vezi definitia »

chiondorîș adv. – Chiorîș, cu ochii încrucișați. Origine necunoscută. Aparține fără îndoială aceleiași familii a lui chiomb; și, avînd în vedere vb. închiorcoșa, der. de la onomatopeea chior, se poate propune o origine expresivă. În fonetismul său a înfluențat probabil tc. kandiriș „acțiune și mod de a convinge”, sau, după Scriban, Arhiva, 1914, 133, mag. kondoros „încrețit”; după Șeineanu, I, 115, ar trebui să se gîndească la contaminarea lui chiomb cu chiorîș. – Der. chiondoreală, s. f. (încruntare); (în)chiondora (var. (în)chiondorî), vb. (a se încrunta). Acest ultim cuvînt este fără îndoială identic cu încondura, vb. (a se umfla în pene, a se împăuna, a se fuduli), cuvînt care s-a referit probabil la început la păun (după Șeineanu, II, 145, de la condur „pantof”; împotrivă Graur, BL, VI, 153). Vezi definitia »

gároș, -ă, gároși, -șe, (reg.; despre animale) pătat pe spinare cu negru, iar pe piept și pe picioare cu roșu ori alb. Vezi definitia »

TÁLMEȘ-BÁLMEȘ s. n. (Fam.) Amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic. – Et. nec. Vezi definitia »

răbúș, răbúșuri, s.n. (reg.) 1. răboj. 2. (fig.) cumpăt, fire. Vezi definitia »