HĂITÁȘ¹, hăitașe, s. n. (Reg.) Acțiunea de stârnire a vânatului. – Din magh. hajtás. Vezi definitia »

vâsláș s. m., pl. vâsláși Vezi definitia »

CURMEZÍȘ adv. De-a latul, transversal; pieziș. ◊ În lungiș și (în) curmeziș sau și (în) cruciș și (în) curmeziș = în lung și (în) lat, peste tot, pretutindeni. ◊ Loc. prep. În (sau de-a) curmezișul = în lat, în diagonală. ◊ Expr. A se pune în cruciș și în curmeziș (sau în curmeziș, de-a curmezișul) = a încerca prin orice mijloace să zădărnicească ceva, a împiedica pe cineva în acțiunile sale; a se opune. [Formă gramaticală; (substantivat) curmezișul] – Probabil din curma + suf. -iș, sub influența sinonimului pieziș. Vezi definitia »

SPIRITÚȘ s. m. v. spiriduș. Vezi definitia »

CIOCOIÁȘ, ciocoiași, s. m. Diminutiv al lui ciocoi¹. [Pr.: -co-iaș] – Ciocoi¹ + suf. -aș. Vezi definitia »