TUȘ, tușuri, s. n. 1. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ștampilelor, în poligrafie etc. 2. Substanță solidă sau lichidă, de culoare neagră, obținută din negru de fum și folosită la desen. ♦ Desen executat în tuș (2). – Din germ. Tusche, rus. tuș. Vezi definitia »

PURCELÁȘ, purcelași, s. m. (Rar) Purceluș. – Purcel + suf. -aș. Vezi definitia »

PIEPTĂNÚȘ, pieptănuși, s. m. 1. Diminutiv al lui pieptene; pieptănaș, pieptenel. 2. (La pl.) Pieptene (2). – Pieptene + suf. -uș. Vezi definitia »

HUȘ interj. v. uș. Vezi definitia »

MINTENÁȘ adv. (Reg.) Îndată, imediat, numaidecât; în grabă, repede; minten. – Minten + suf. -aș. Vezi definitia »